decorativism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECORATIVÍSM s. n. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare. – Din
fr. décorativisme.decorativism (Dicționar de neologisme, 1986)DECORATIVÍSM s.n. Caracter decorativ (exagerat sau prea accentuat). ♦ Exagerare în artele plastice a elementelor decorative. [< fr.
décorativisme].
decorativism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECORATIVÍSM s. n. caracter decorativ exagerat sau prea accentuat al unui obiect, al unei lucrări arhitectonice, exces de ornamente; decorativitate. (< fr.
décorativisme)
decorativism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*decorativísm s. n.decorativism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECORATIVÍSM s. n. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare. — Din
fr. décorativisme.