decorativ - explicat in DEX

decorativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. ♦ Artă decorativă = artă de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. décoratif.

decorativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DECORATÍV, -Ă adj. Care împodobește; ornant, ornamental. ◊ Arte decorative = arte plastice aplicate în decorarea obiectelor de folos practic (mobilă, ceramică etc.). [Cf. fr. décoratif, it. decorativo].

decorativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECORATÍV, -Ă adj. care decorează (1); ornant, ornamental. ◊ care servește pentru decorare. ♦ arte ĕ = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică). (< fr. décoratif)

decorativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decoratív, -ă adj. (fr. décoratif). Relativ (propriŭ) la decorare. Arte decorative, pictura, sculptura, fabricarea mobilelor, tapițeria ș.a.

decorativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decoratív adj. m., pl. decoratívi; f. decoratívă, pl. decoratíve

decorativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decorativ a. ce servă a decora: arte decorative, pictura, sculptura, mobilatul, tapiseriile, ebenisteria de lux, etc.

decorativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. ♦ Artă decorativă = arta de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. Din fr. décoratif.