deconecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECONECTÁ, deconectez, vb. I.
1. Tranz. A suprima o conexiune a două conducte electrice.
2. Tranz. A desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; a decupla.
3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. – Din
fr. déconnecter.deconecta (Dicționar de neologisme, 1986)DECONECTÁ vb. I. tr. 1. A suprima o conexiune a două conducte electrice. ♦ A dezlega, a desprinde (odgoane).
2. refl. A se relaxa. [< fr.
déconnecter].
deconecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECONECTÁ vb. I. tr. 1. a suprima o conexiune. 2. a desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; decupla (1). II. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde. (< fr.
déconnecter)
deconecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deconectá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deconecteázădeconecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECONECTÁ, deconectez, vb. I.
1. Tranz. A suprima o conexiune a două conducte electrice.
2. Tranz. A desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; a decupla.
3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. — Din
fr. déconnecter.