deconcertat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECONCERTÁT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, dezorientat, năucit. –
V. deconcerta.deconcertat (Dicționar de neologisme, 1986)DECONCERTÁT, -Ă adj. Tulburat, dezorientat, năucit. [Cf. fr.
déconcerté].
deconcertat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECONCERTÁT, -Ă adj. tulburat, dezorientat, perplex. (< fr.
déconcerté)
deconcertat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECONCERTÁT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (
Livr.) Tulburat, dezorientat, năucit. —
V. deconcerta.