deconcertant - explicat in DEX

deconcertant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECONCERTÁNT, -Ă, deconcertanți, -te, adj. (Franțuzism) Care deconcertează; tulburător. – Din fr. déconcertant.

deconcertant (Dicționar de neologisme, 1986)
DECONCERTÁNT, -Ă adj. Care tulbură, deconcertează; tulburător. [< fr. déconcertant].

deconcertant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deconcertánt (livr.) adj. m., pl. deconcertánți; f. deconcertántă, pl. deconcertánte

deconcertant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECONCERTÁNT, -Ă adj. care deconcertează. (< fr. déconcertant)

deconcertant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECONCERTÁNT, -Ă, deconcertanți, -te, adj. (Livr.) Care deconcertează; tulburător. — Din fr. déconcertant.