deconcertare - explicat in DEX



deconcerta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.

Alte cuvinte din DEX

DECONCERTANTA DECONCERTANT DECONCERTA « »DECONCERTAT DECONDITIONA DECONDITIONARE