deconcerta - explicat in DEX

deconcerta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.

deconcerta (Dicționar de neologisme, 1986)
DECONCERTÁ vb. I. tr. A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. [< fr. déconcerter].

deconcerta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECONCERTÁ vb. tr. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. (< fr. déconcerter)

deconcerta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deconcertá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 deconcerteáză

deconcerta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. — Din fr. déconcerter.