decoltat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu.
2. (
Fam.) Indecent, necuviincios. – Din
fr. décolleté.decoltat (Dicționar de neologisme, 1986)DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (
Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui); cu decolteu. ♦ (
Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate.
2. (
Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr.
décolleté].
decoltat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ◊ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr.
décolleté)
decoltat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)decoltat, -ă, decoltați, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen
decoltat (Dicționaru limbii românești, 1939)*decoltát, -ă adj. (fr.
décolleté). Cu gîtu și umeriĭ neacoperițĭ de rochie:
damă decoltată. Care nu acopere gîtu și umeriĭ:
rochie decoltată. Fig. Liber în expresiunĭ, imoral:
nuvelă decoltată. Adv. În mod decoltat.
decoltat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)decoltat a.
1. descoperit, la gât și la umeri;
2. fig. deschis, liber în expresiuni.
decoltat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu.
2. (
Fam.) Indecent, necuviincios. —
V. decolta.