decolorant - explicat in DEX

decolorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECOLORÁNT, -Ă, decoloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (2). 2. S. m. Material, substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). – Din fr. décolorant.

decolorant (Dicționar de neologisme, 1986)
DECOLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent fizic) care decolorează. [Cf. fr. décolorant].

decolorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECOLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță, agent fizic) care decolorează. (< fr. décolorant)

decolorant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decoloránt,-ă adj. și s. (fr. décolorant). Care descolerează: cloru e decolorant. – Și desc- și disc-.

decolorant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DECOLORÁNT, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (1). 2. S. m. Material sau substanță care are proprietatea de a decolora (1) și care acționează fie prin adsorbție (ex. pământurile decolorante, cărbunele activ etc.) fie prin oxidare (ex. hipocloriții, apa oxigenată etc.), fie prin reducere (ex. dioxidul de sulf, hidrosulfitul de sodiu etc.).

decolorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decoloránt¹ adj. m., pl. decoloránți; f. decolorántă, pl. decoloránte

decolorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decoloránt² s. m., pl. decoloránți

decolorant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decolorant a. care produce decolorațiunea: acidul sulfuros și clorul sunt decolorante.

decolorant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECOLORÁNT, -Ă, decoloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (2). 2. S. m. Material, substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). — Din fr. décolorant.