decolorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOLORÁRE, decolorări, s. f. 1. Faptul de
a (se) decolora; pierderea culorii (vii).
2. Operație care are ca scop îndepărtarea unei substanțe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranților, în vederea purificării, albirii, vopsirii și imprimării a diferite produse. –
V. decolora.decolorare (Dicționar de neologisme, 1986)DECOLORÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decolora și rezultatul ei. [<
decolora].
decolorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decoloráre s. f.,
g.-d. art. decolorắrii; pl. decolorắridecolorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOLORÁRE, decolorări, s. f. 1. Faptul de
a (se) decolora; pierderea culorii intense.
2. Operație care are ca scop îndepărtarea unei substanțe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranților. —
V. decolora.