decastil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECASTÍL, decastiluri, s. n. Templu grecesc decorat cu zece coloane în față. – Din
fr. décastyle.decastil (Dicționar de neologisme, 1986)DECASTÍL s.n. Templu grecesc decorat cu zece coloane în față. [< fr.
décastyle, cf. gr.
deka – zece,
stylos – coloană].
decastil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECASTÍL, -Ă adj., s. n. (templu grecesc) decorat cu zece coloane în față. (< fr.
décastyle)
decastil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!decastíl (-cas-til/-ca-stil) s. n.,
pl. decastíluridecastil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECASTÍL, decastiluri, s. n. Templu grecesc a cărui fațadă este compusă din zece coloane. — Din
fr. décastyle.