decatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECATÁRE, decatări, s. f. Acțiunea de
a decata și rezultatul ei. –
V. decata.decatare (Dicționar de neologisme, 1986)DECATÁRE s.f. Acțiunea de a decata și rezultatul ei. [<
decata].
decatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decatáre s. f.,
g.-d. art. decatắrii; pl. decatắridecatare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DECATÁRE (‹
fr.,
germ.)
s. f. Operație de finisare a țesăturilor din lână, aplicată ca tratament preliminar, în vederea măririi stabilității dimensionale, a îmbunătățirii calității acestora (aspect, tușeu etc.).
decatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECATÁRE, decatări, s. f. Acțiunea de
a decata și rezultatul ei. — V.
decata.