decasilab - explicat in DEX

decasilab (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECASILÁB, -Ă, decasilabi, -e, adj., s. m. (Vers) care are zece silabe, despărțite de cezură în două grupe după silaba a patra sau a cincea. – Din fr. décasyllabe.

decasilab (Dicționar de neologisme, 1986)
DECASILÁB adj., s.m. (Vers) de zece silabe. [< fr. décasyllabe, cf. gr. deka – zece, syllabe – silabă].

decasilab (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECASILÁB adj., s. m. (vers) de zece silabe. (< fr. décasyllabe)

decasilab (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decasílab (vgr. dekasýllabos) și -ábic, -ă adj. (deca- și silabă). Gram. De zece silabe: cuvînt, vers decasilabic. – Și -áb (după fr.).

decasilab (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decasiláb¹ adj. m., pl. decasilábi; f. decasilábă, pl. decasilábe

decasilab (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decasiláb² s. m., pl. decasilábi

decasilab (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DECASILÁB (‹ fr., lat.) adj., s. m. (Vers) compus din zece silabe, despărțite de cezură în două grupe, după silaba a patra și a cincea. A fost folosit pentru prima dată în anul 1050, în Franța, însă a devenit popular prin lucrările lui Dante, Petrarca și Boccaccio.

decasilab (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECASILÁB, -Ă, decasilabi, -e, adj., s. m. (Vers) care are zece silabe, despărțite de cezură în două grupe după silaba a patra sau a cincea. — Din fr. décasyllabe.