decapitație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DECAPITÁȚIE,decapitații, s. f. Decapitare. – Din fr. décapitation.
decapitație(Dicționar de neologisme, 1986) DECAPITÁȚIEs.f. Decapitare. [Gen. -iei, var. decapitațiune s.f. / cf. fr. décapitation, it. decapitazione].
decapitație(Marele dicționar de neologisme, 2000) DECAPITÁȚIEs. f. decapitare. (< fr. décapitation)
decapitație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) decapitáție (rar) (-ți-e) s. f., art. decapitáția(-ți-a), g.-d. art. decapitáției; pl. decapitáții, art. decapitáțiile(-ți-i-)
decapitație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DECAPITÁȚIE,decapitații, s. f. (Rar) Decapitare. — Din fr. décapitation.