decapita - explicat in DEX

decapita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ◊ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.

decapita (Dicționar de neologisme, 1986)
DECAPITÁ vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].

decapita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECAPITÁ vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ◊ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. décapiter)

decapita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decapitá (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 3 decapiteáză

decapita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A executa un condamnat prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. — Din fr. décapiter, lat. decapitare.

decapità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decapità v. a tăia capul.