debutant - explicat in DEX

debutant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBUTÁNT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care se găsește la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant.

debutant (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBUTÁNT, -Ă s.m. și f. Începător, novice, cel care își face debutul. [< fr. débutant].

debutant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBUTÁNT, -Ă s. m. f. cel care își face debutul; începător, novice. (< fr. débutant)

debutant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debutánt, -ă s. și adj. (fr. débutant). Care debutează, care e la începutu cariereĭ: trebuĭe să-ĭ încurajezĭ pe debutanțĭ.

debutant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debutánt s. m., pl. debutánți

debutant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debutant m. cel ce debutează mai ales pe scenă.

debutant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBUTÁNT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană aflată la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. — Din fr. débutant.