datorință - explicat in DEX

datorință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DATORÍNȚĂ, datorințe, s. f. (Înv.) Obligație (morală); îndatorire. – Datori + suf. -ință.

datorință (Dicționaru limbii românești, 1939)
datorínță f. pl. e (cuv. fabr.) Trans. Datorie morală, obligațiune.

datorință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
datorínță (înv.) s. f., g.-d. art. datorínței; pl. datorínțe

datorință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
datorință f. datorie morală: vieața este o grea datorință BOL.

datorință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DATORÍNȚĂ, datorințe, s. f. (Înv.) Obligație (morală); îndatorire. — Datori + suf. -ință.