datorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit.
2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma
datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [
Var.:
datorát, -ă adj.] –
V. datori.datorit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DATORÍT,-Ă adj. v. datorat.