datorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DATORÁT, -Ă adj. v. datorit.datorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DATORÁT, -Ă, datorați, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit.
2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma
datorită) Mulțumită, grație. ♦ (Ieșit din uz) Din cauza, din pricina. [
Var.:
datorít, -ă adj.] —
V. datori.