datină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÁTINĂ, datini, s. f. 1. Obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță.
2. (Rar) Regulă, tipic. – Din
sl. dĕdina „moștenire”.