dangăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului; bangăt. –
Dang +
suf. -ăt.dangăt (Dicționaru limbii românești, 1939)dángăt n., pl.
e (d.
dang). Sunet rar și prelung de clopot mare.
dangăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dángăt s. n.,
pl. dángătedangăt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dangăt n. sunetul vibrator al clopotului.
dangăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului; bangăt. —
Dang +
suf. -ăt.