danga - explicat in DEX

danga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DANGÁ, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.

danga (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dangá (dangále), s. f. – Fier de însemnat vitele. Tc. danga (Șeineanu, II, 154), cf. alb. damka, bg. damga, sb. danga. – Der. dăngălui, vb. (a însemna vitele cu fierul).

danga (Dicționaru limbii românești, 1939)
dangá f. (turc. damga, tamga; bg. damgá; rus, tamgá, timbru, impozit). Ștampilă cu feru roș pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ.

danga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dangá (rar) s. f., art. dangáua, g.-d. art. dangálei; pl. dangále, art. dangálele

dangà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dangà f. Mold. semn întipărit cu fier roșu pe vite. [Turc. DANGÁ].

danga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DANGÁ, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corozive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. — Din tc. danga.