danez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANÉZ, -Ă, danezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Danemarcii sau este originară din Danemarca.
2. Adj. Care aparține Danemarcii sau populației ei; privitor la Danemarca sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă germanică vorbită de danezi. – Din
it. danese.danez (Marele dicționar de neologisme, 2000)DANÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Danemarca. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de danezi. (< fr.
danois)
danez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)danéz adj. m.,
s. m.,
pl. danézi; adj. f.,
s. f. danéză, pl. danézedanez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANÉZ, -Ă, danezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Danemarcei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Danemarcii sau danezilor (1), privitor la Danemarca ori la danezi. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă germanică vorbită de danezi. — Din
it. danese.