dandism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANDÍSM s. n. Comportare de dandi, ținută de dandi. [
Pr.:
dendism] – Din
fr. dandysme.dandism (Dicționar de neologisme, 1986)DANDÍSM s.n. Comportare, ținută de dandi. [Pron.
dandism și
dendism. / < fr.
dandysme].
dandism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DANDÍSM s. n. comportare, ținută, aere de dandi. (< fr.
dandysme)
dandism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dandísm [
pron. dendísm]
s. n.dandism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dandism n. apucături de dandy.
dandism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANDÍSM s. n. Comportare de dandy, ținută de dandy. [
Pr.:
dendism] — Din
fr. dandysme.