damigeană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DAMIGEÁNĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într-o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. și folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din
it. damigiana.damigeană (Dicționar de neologisme, 1986)DAMIGEÁNĂ s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, în care se ține sau se transportă vin, țuică etc. și care este învelit de obicei într-o împletitură de nuiele. [Pl.
-ene. / < it.
damigiana].
damigeană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)damigeánă (damigéne) s. f. – Vas mare de sticlă cu gîtul scurt. –
Var. dimigeană, (
vulg.)
damingeană. Mr. damageană. It. damigiana (Scriban; Candrea), din
fr. damejeanne (Iordan,
BF, VII, 226; acestă explicație este incertă după Battisti, II, 1207);
cf. ngr. δαμετζάνα,
bg. damažana, sb. damižana. După Sandfeld 60, din
sb.damigeană (Marele dicționar de neologisme, 2000)DAMIGEÁNĂ s. f. vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, învelit într-o împletitură de nuiele, pentru păstrat vin, țuică etc. (< it.
damigiana)
damigeană (Dicționaru limbii românești, 1939)damigeánă f., pl.
ene (ngr.
dametzána, d. it.
damigiana, care v. din pv.
damajano, de unde și fr.
dame-jeanne). Mare butelie sferică (10-40 de litri) de ordinar învălită în împletitură de vărguțe. – Și
demi- și
dimi-. V.
galon 2.damigeană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)damigeánă s. f.,
g.-d. art. damigénei; pl. damigénedamigeană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)damigeană f. vas de sticlă groasă, îmbrăcată cu răchită, în care se țin spirtoase. [It. DAMIGIANA].
damigeană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DAMIGEÁNĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într-o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. și folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. — Din
it. damigiana.