dafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÁFIE, dafii, s. f. (
Reg.) Snoavă. – Din
scr. davija.dafie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)dáfie, dăfii, s.f. (reg.)
1. ispravă.
2. snoavă.
dafie (Dicționaru limbii românești, 1939)dáfie V.
dahie.dafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dáfie (
reg.)
(-fi-e) s. f.,
art. dáfia (-fi-a), g.-d. art. dáfiei; pl. dáfii, art. dáfiile (-fi-i-)dafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dafie f. snoavă (în Muscel). [=
dahie, lit. (poveste) isteată].
dafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÁFIE, dafii, s. f. (
Reg.) Snoavă. — Din
sb. davija.