dacită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DACÍTĂ s. f. Exploziv din grupul dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere. – Din
fr. dacite.dacită (Dicționar de neologisme, 1986)DACÍTĂ s.f. Exploziv întrebuințat în mine, datorită calității sale de a nu aprinde grizuul. [< fr.
dacite].
dacită (Marele dicționar de neologisme, 2000)DACÍTĂ s. f. exploziv în mine, care nu aprinde grizuul. (< fr.
dacite)
dacită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DACÍTĂ (<
fr. {i};
Dacia)
s. f. Exploziv din categoria dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere.
dacită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dacítă (exploziv)
s. f.,
g.-d. art. dacíteidacită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DACÍTĂ s. f. Exploziv din grupul dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere. — Din
fr. dacite.