dacic - explicat in DEX

dacic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.

dacic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)

dacic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DÁCIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține dacilor sau Daciei, privitor la daci sau la Dacia; dac (2).

dacic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*dácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.

dacic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dácic adj. m., pl. dácici; f. dácică, pl. dácice

dacic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dacic a. privitor la Daci: răsboiul dacic.

dacic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÁCIC, – Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). — Din lat. dacicus.