dacit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DACÍT s. n. Rocă vulcanică alcătuită din cuarț, andezin, biotit, hornblendă, feldspat etc., de obicei cenușie, folosită ca piatră de construcție. – Din
fr. dacite.dacit (Dicționar de neologisme, 1986)DACÍT s.n. Rocă efuzivă alcătuită din cuarț, feldspați etc. [< fr.
dacite].
dacit (Marele dicționar de neologisme, 2000)DACÍT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, din cuarț, feldspat etc. (< fr.
dacite)
dacit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DACÍT (<
fr. {i};
Dacia) s. n. Rocă magmatică neovulcanică, acidă, cenușie, porfirică, de compoziția granodioritului, alcătuită din cuarț, plagioclaz, andezin, biotit, hornblendă, uneori sanidină și piroxeni. Se utilizează ca piatră de construcție.
dacit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dacít (rocă)
s. n.dacit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DACÍT s. n. Rocă vulcanică alcătuită din cuarț, andezin, biotit, hornblendă, feldspat etc., de obicei cenușie, folosită ca piatră de construcție. — Din
fr. dacite.