dacnomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DACNOMANÍE s. f. Tendință patologică de a mușca. – Din
fr. dacnomanie.dacnomanie (Dicționar de neologisme, 1986)DACNOMANÍE s.f. Tendință morbidă de a mușca. [Gen.
-iei. / < fr.
dacnomanie, cf. gr.
daknein – a mușca,
mania – nebunie].
dacnomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DACNOMANÍE s. f. impuls patologic de a mușca. (< fr.
dacnomanie)
dacnomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dacnomaníe s. f.,
art. dacnomanía, g.-d. dacnomaníi, art. dacnomaníeidacnomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DACNOMANÍE s. f. Tendință patologică de a mușca. — Din
fr. dacnomanie.