dacian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit.
2. Adj. Care aparține dacianului (
1), privitor la dacian. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. dacien.