dăulà - explicat in DEX

dăula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

dăula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăulá (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăuleáză

dăula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. — Var.: dăhulá, dehulá vb. I] — Et. nec.

dăulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].