cuțitărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUȚITĂRÍE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat.
2. Diferite feluri de cuțite. –
Cuțit +
suf. -ărie.cuțitărie (Dicționaru limbii românești, 1939)cuțităríe f. Arta de a face cuțite. Fabrica saŭ prăvălia cuțitaruluĭ.
cuțitărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuțităríe s. f.,
art. cuțităría, g.-d. art. cuțităríei; pl. cuțităríi, art. cuțităríilecuțitărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuțitărie f.
1. meseria și prăvălia cuțitarului;
2. sculele făcute sau vândute de dânsul.
cuțitărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUȚITĂRÍE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat.
2. Diferite feluri de cuțite. —
Cuțit +
suf. -ărie.