cuțitaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUȚITÁȘ, cuțitașe, s. n. Diminutiv al lui
cuțit. ◊ Cuțit cu lamă de dimensiuni mici, folosit la desprinderea de așchii sau în lucrări de gravare, retușare etc. ♦ (
Pop.) Briceag. –
Cuțit +
suf. -aș.cuțitaș (Dicționaru limbii românești, 1939)cuțitáș n., pl.
e (dim. d.
cuțit).
Est. Briceag, cuțit de buzunar.
cuțitaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuțitáș s. n.,
pl. cuțitáșecuțitaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuțitaș n. cuțit mic, briceag.
cuțitaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUȚITÁȘ, cuțitașe, s. n. Diminutiv al lui
cuțit. ♦ Cuțit cu lamă de dimensiuni mici, folosit la desprinderea de așchii sau în lucrări de gravare, retușare etc. ♦ (
Pop.) Briceag. —
Cuțit +
suf. -aș.