cușetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUȘÉTĂ, cușete, s. f. Pat pentru o persoană amenajat special în cabinele vagoanelor de dormit sau în cabinele de vapor;
p. ext. cabină în care se află unul sau mai multe paturi. – Din
fr. couchette.cușetă (Dicționar de neologisme, 1986)CUȘÉTĂ s.f. Pat (de cabină) pe o navă sau într-un vagon de dormit. [< fr.
couchette].
cușetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUȘÉTĂ s. f. 1. banchetă care poate fi amenajată ca pat în cabinele de dormit de pe navă sau ale vagoanelor de tren; (p. ext.) cabină în asemenea vagoane. 2. spațiu amenajat pentru întreținerea vițeilor sau a vacilor în sistemele moderne de exploatare. (< fr.
couchette)
cușetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cușétă s. f.,
g.-d. art. cușétei; pl. cușétecușetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUȘÉTĂ, cușete, s. f. Pat pentru o persoană amenajat special în cabinele vagoanelor de dormit sau în cabinele de vapor;
p. ext. cabină în care se află unul sau mai multe paturi. — Din
fr. couchette.