cușcuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUȘCÚȘ s. n. Pastă făinoasă în formă de bobițe (întrebuințată în supă, ca garnitură la carne etc.) – Din
tc. kuskus. Cf. fr. couscous.cușcuș (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CUȘCUȘ s.n. Crupe de grâu, orz sau hrișcă, în formă de bobițe; prin ext. preparatul culinar, tipic nord-african, realizat prin fierberea crupelor (ca un terci), servit cu carne de batal, legume diverse și năut; var.
cuscus; tc.
kuskus, arabă
kuskusu. cușcuș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cușcúș s. m. – Pastă făinoasă în formă de bobițe.
Tc. (
arab.)
kuskus (Șeineanu, II, 150; Ronzevalle 138; Graur,
BL, VI, 330),
cf. fr. couscous, sp. (al)cuzcuz.cușcuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cușcúș s. n.cușcuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cușcuș n. un fel de mâncare orientală făcută din griș sau mălaiu, cu grăsime de berbece și cu sos de găină. [Turc. KUSKUS].
cușcuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUȘCÚȘ s. n. Pastă făinoasă în formă de bobițe (pusă în supă sau garnitură la carne etc.) — Din
tc. kuskus. Cf. fr. couscous.