cutremurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUTREMURĂTÓR, -OÁRE, cutremurători, -oare, adj. Care zguduie, înfioară, impresionează profund; îngrozitor, groaznic. –
Cutremura +
suf. -ător.cutremurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cutremurătór (cu-tre-) adj. m,
pl. cutremurătóri; f. sg. și
pl. cutremurătoárecutremurător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUTREMURĂTÓR, -OÁRE, cutremurători, -oare, adj. Care zguduie, înfioară, impresionează profund; îngrozitor, groaznic. —
Cutremura + suf
-ător.