cutreierat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUTREIERÁT s. n. Faptul de a cutreiera (1). [Pr.: -tre-ie-. – Var.: (reg.) cutrierát s. n.] – V. cutreiera.
cutreierat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cutreierát(cu-tre-) s. n.
cutreierat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUTREIERÁT s. n. Faptul de a cutreiera (1). [Pr.: -tre-ie-. — Var.: (reg.) cutrierát s. n.] — V. cutreiera.