cutremurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUTREMURÁRE, cutremurări, s. f. Acțiunea de
a (se) cutremura și rezultatul ei; cutremur. –
V. cutremura.cutremurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cutremuráre (cu-tre-) s. f.,
g.-d. art. cutremurắrii; pl. cutremurắricutremurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUTREMURÁRE, cutremurări, s. f. Acțiunea de
a (se) cutremura și rezultatul ei; cutremur. —
V. cutremura.