cutreiera - explicat in DEX



cutreiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-.Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare.

cutreiera (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cutreierá (cutréier, cutreierát), vb.1. A străbate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinări, a colinda. – Mr. cutrivir. Lat. contrĭbŭlāre „a bate grînele cu picioarele” (Pușcariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evoluția sensului, cf. tribulație și Șeineanu, Semasiol., 159; Cortés 127. – Der. cutreierător, adj. (vagabond, nomad); cutreierătură, s. f. (hoinăreală, vagabondaj).

cutreiera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cutreierá (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutréieră

cutreiera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-.Var.: (reg.) cutrierá vb. I] — Lat. contribulare.