cutreiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUTREIERÁ, cutréier, vb. I.
1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc);
p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa.
Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [
Pr.:
-tre-ie-. –
Var.: (
reg.)
cutrierá vb. I] –
Lat. contribulare.cutreiera (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cutreierá (cutréier, cutreierát), vb. –
1. A străbate, a umbla, a merge. –
2. A vizita, a frecventa. –
3. A hoinări, a colinda. –
Mr. cutrivir. Lat. contrĭbŭlāre „a bate grînele cu picioarele” (Pușcariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evoluția sensului,
cf. tribulație și Șeineanu,
Semasiol., 159; Cortés 127. –
Der. cutreierător, adj. (vagabond, nomad);
cutreierătură, s. f. (hoinăreală, vagabondaj).
cutreiera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cutreierá (a ~) (cu-tre-) vb.,
ind. prez. 3
cutréierăcutreiera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUTREIERÁ, cutréier, vb. I.
1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc);
p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa.
Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [
Pr.:
-tre-ie-. —
Var.: (
reg.)
cutrierá vb. I] —
Lat. contribulare.