curteancă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CURTEÁNCĂ,curtence, s. f. Curteană – Curtean + suf. -că.
curteancă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) curteáncă s. f., g.-d. art. curténcei; pl. curténce
curteancă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CURTEÁNCĂ,curtence, s. f. Curteană. — Curtean + suf. -că.