curmeziș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURMEZÍȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ◊
În lungiș și (în) curmeziș sau
și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊
Loc. prep. În (sau
de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊
Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau
în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat)
curmezișul] – Probabil din
curma +
suf. -iș, sub influența sinonimului
pieziș.curmeziș (Dicționaru limbii românești, 1939)curmezíș adv. (d.
curm, curmez). De-a latu:
a așeza un lucru curmeziș pe altu, în curmeziș saŭ
de-a curmezișu altuĭa. Adj.
Dungă curmezișă. S. n., pl.
urĭ. Linie saŭ drum de-a latu. V.
peziș, veref. S. n., pl.
urĭ. Direcțiunea de-a curmezișu:
la curmezișu drumuluĭ. A te pune în cruciș și´n curmeziș, a face tot posibilu (pe dracu´n patru) p. a împedeca ceva. V.
transvers.curmeziș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curmezíș adv.curmeziș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curmeziș a. și adv. pieziș, care s’abate dela linia dreaptă:
cruciș și curmeziș, zigzag. [Lit. cu întreruperi]. ║ n. linie piezișă:
trecea curmezișul câmpiilor AL.
curmeziș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURMEZÍȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ◊
În lungiș și (în) curmeziș sau
și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊
Loc. prep. În (sau
de-a)
curmezișul = în lat, în diagonală. ◊
Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau
în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat)
curmezișul] —
Curma +
suf. -iș, sub influența sinonimului
pieziș.