curmeziș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURMEZÍȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ◊
În lungiș și (în) curmeziș sau
și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊
Loc. prep. În (sau
de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊
Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau
în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat)
curmezișul] – Probabil din
curma +
suf. -iș, sub influența sinonimului
pieziș.