curbură - explicat in DEX

curbură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURBÚRĂ, curburi, s. f. Îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură. – Din fr. courbure.

curbură (Dicționar de neologisme, 1986)
CURBÚRĂ s.f. Îndoitură în formă de arc, arcuire; loc unde se află o îndoitură. [< fr. courbure].

curbură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure)

curbură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curbúră f., pl. ĭ (fr. courbure). Îndoitură, încovoĭetură.

curbură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curbúră s. f., g.-d. art. curbúrii; pl. curbúri

curbură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curbură f. îndoitură.

curbură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURBÚRĂ, curburi, s. f. Îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură. — Din fr. courbure.