curbiliniu - explicat in DEX

curbiliniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURBILÍNIU, -IE, curbilinii, adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. – Curb(ă) + linie (după fr. curviligne).

curbiliniu (Dicționar de neologisme, 1986)
CURBILÍNIU, -IE adj. Care urmează o linie curbă; cu linii curbe; închis între linii curbe. [Pron. -niu. / cf. fr. curviligne].

curbiliniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURBILÍNIU, -IE adj. care urmează o linie curbă; închis între linii curbe. (după fr. curviligne)

curbiliniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curbilíniu [niu pron. nyu] adj. m., f. curbilínie (-ni-e); pl. m. și f. curbilínii

curbiliniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curbiliniu a. compus din linii curbe.

curbiliniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURBILÍNIU, -IE, curbilinii, adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. — Curb(ă) + linie (după fr. curviligne).