curbetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURBÉTĂ, curbete, s. f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. – Din
fr. courbette.curbetă (Dicționar de neologisme, 1986)CURBÉTĂ s.f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. [< fr.
courbette].
curbetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURBÉTĂ s. f. săritură a calului cu picioarele din față ridicate. (< fr.
courbette)
curbetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curbétă s. f.,
g.-d. art. curbétei; pl. curbétecurbetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURBÉTĂ, curbete, s. f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. — Din
fr. courbette.