curbat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. –
V. curba.curbat (Dicționar de neologisme, 1986)CURBÁT, -Ă adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. [Cf. fr.
courbé].
curbat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curbat a. încovoiat, îndoit.
curbat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. —
V. curba.