curbatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURBATÚRĂ, curbaturi, s. f. Durere musculară provocată de o boală sau de o oboseală mare. – Din
fr. courbature.curbatură (Dicționar de neologisme, 1986)CURBATÚRĂ s.f. Durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. [< fr.
courbature].
curbatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURBATÚRĂ s. f. durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. (< fr.
courbature)
curbatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curbatúră s. f.,
g.-d. art. curbatúrii; pl. curbatúricurbatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURBATÚRĂ, curbaturi, s. f. Durere musculară, însoțită de o stare de epuizare, provocată de o boală sau după o solicitare fizică mare. — Din
fr. courbature.