curbare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de
a (se) curba; arcuire, încovoiere. –
V. curba.curbare (Dicționar de neologisme, 1986)CURBÁRE s.f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. [<
curba].
curbare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curbáre s. f.,
g.-d. art. curbắrii; pl. curbắricurbare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de
a (se) curba; arcuire, încovoiere. —
V. curba.