cununiță - explicat in DEX

cununiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUNUNÍȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (Bot.) Ciritel. – Cunună + suf. -iță.

cununiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
cununíță f., pl. e (cunună). O plantă leguminoasă papilionacee numită și sămăchișă (coronilla varia). Caprifoliŭ. Taulă, tavalgă. Pervincă.

cununiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cununíță s. f., g.-d. art. cununíței; pl. cununíțe

cununiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cununiță f. Bot. l. coroniște; 2. Mold. pervincă.

cununiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUNUNÍȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (Bot.) Ciritel. — Cunună + suf. -iță.